Teoria modernă a portofoliilor

Teorii ale opțiunilor de bază, (PDF) Teoria tasnadinfoturism.ro | Podaşcă Răzvan - tasnadinfoturism.ro

Podaşcă Răzvan NoţiuneTeoria deciziei se ocupă cu motivele care stau la baza unei alegeri, fie că este vorba de o alegere trivială exemplu: ce fel de mâncare să alegi pentru prânzfie că este vorba de alegeri mai importante exemplu: dacă să teorii ale opțiunilor de bază căsătorescu sau nu.

Teoria modernă a portofoliilor

Preferinţe şi perspectiveCele două concepte de bază ale teoriei deciziei sunt preferinţa şi perspectiva. Spunem că cineva preferă opţiunea A în defavoarea opţiunii B atunci când opţiunea A este mai de dorit sau meritând mai mult alegerea decât opţiunea B.

Deci preferinţa este o atitudine ce are la baza compararea; în exemplul dat se compara opţiunea A cu opţiunea B. Această formulă semnifică faptul că o persoană consideră A şi B a fi la fel de preferabile.

Aceste două axiome sunt controversate şi au dat naştere la mai multe atacuri. Atractivitatea primei axiome poate depinde şi de natura opţiunilor pe care le avem în vedere, cât şi de interpretarea pe care o dăm termenului "preferinţă". Atunci când opţiunile sunt de natură diferite teorii ale opțiunilor de bază completitudinii poată să nu mai pară atractivă: de exemplu, dacă opţiunea A semnifică faptul că două persoane vor învăţa să citească, în timp ce opţiunea B semnifică faptul că două persoane se vor îmbolnăvi de cancer.

Prima axiomă ar presupune să acceptăm ambele aceste două opţiuni. Dacă opţiunile sunt de natură similară -exemplu: opţiunea A semnifică faptul că doi copii vor primi bomboane, iar opţiunea B semnifică faptul că doi copii vor primi ciocolată -atunci axioma completitudinii este atractivă.

Şi interpretarea termenului preferinţă este importantă: economiştii preferă să creadă că acest termen se referă strict la o alegere; conform acestei abordări, axioma completitudinii este în mod automat satisfăcută, căci oricum se va face o alegere. Termenul "preferinţă" se poate însă referi şi la atitudini mentale, la deliberări asupra preferabilităţii a două opţiuni şi nu la alegeri în sine 2 ; de fapt, acesta este şi sensul pe care cei mai mulţi dintre cei care s-au aplecat asupra teoriei deliberării l-au ales.

Axioma tranzitivităţii afirmă că dacă opţiunea B este cel puţin la fel de preferabilă ca opţiunea A, iar opţiunea C este cel puţin la fel de preferabilă ca opţiunea B, atunci A nu poate fi preferat în mod categoric lui C. Şi împotriva acestei axiome s-a adus argumentul eterogenităţii: se presupune că preferinţa pentru una dintre opţiuni va fi influenţată de modul în care se accentuează anumite caracteristici a opţiunilor.

De exemplu, să presupunem că realizăm o comparaţie între o maşină A şi una B şi că accentuăm chestiunea vitezei acestor maşini, iar B nu este cel puţin la fel de bună ca A în ceea ce priveşte viteza. Totuşi, atunci când comparăm maşina B cu maşina C putem accentua gradul de siguranţă pe care maşina ni-l oferă, iar C este cel puţin la fel de bun ca B în această privinţă.

Când comparăm A cu C să zicem că accentuăm frumuseţea maşinilor. Unii autori au argumentat că în această situaţia axioma tranzitivităţii nu ar mai avea aplicare. Unii autori au teorii ale opțiunilor de bază că această abordare este greşită: de fapt, ar trebui să se analizeze doar o calitate generală de "bun" al maşinilor, în această calitate presupunându-se că s-au avut deja în vedere caracteristici specifice precum viteza, frumuseţea etc.

Cel mult ar putea interveni un context specific care să îl facă pe subiect să aibă alte preferinţe, însă atunci însăşi opţiunile îşi vor schimba natura. Un alt argument ce a fost adus pentru sprijinirea tranzitivităţii este argumentul "pompei de bani" money pump.

teorii ale opțiunilor de bază bitcoin pret altcoin trader

Se pleacă de la prezumţia că dacă îl găseşti pe X cel puţin la fel de dezirabil ca Y, atunci nu ai avea nici un motiv de a refuza schimbarea lui Y pentru X.

Ai fi dispus să îl schimbi pe A pentru B, iar pe B pentru C. Dar tu îl preferi pe A în faţa lui C, aşa că nu l-ai schimba pe A cu C decât dacă ţi s-ar oferi în plus şi o sumă de bani x. Astfel, dacă ai urma primul traseu de schimb întâi îl schimbi pe A cu B ai ieşi în pierdere faţă de al doilea traseu cu suma de bani x. Acest proces s-ar putea repeta şi astfel tu ai deveni o "pompă de bani" pentru alţii de unde şi numele teoriei. Argumentul afirmă că există ceva iraţional în natura alegerilor intransitizive.

Pe de altă parte, dacă preferinţele ar fi fost tranzitive, nu ai fi devenit o "pompă de bani". Cu toate aceste controverse, în cadrul expunerii de faţă se vor accepta ca sigure următoarele afirmaţii Măsurarea utilităţii preferinţelorReprezentarea numerică a preferinţelor în funcţie de ordonarea lor rezultă în funcţia 3 utilităţii utility function.

Există două mari tipuri de funcţii ale utilităţii: cea ordinală ordinal şi cea raportată la intervale interval-valued.

Teoria modernă a portofoliilor - Wikipedia

Utilităţi ordinaleAtâta vreme cât mulţimea S este finită, orice relaţie de preferinţă mică weak preference relation între unele dintre opţiunile mulţimii poate fi opțiuni binare tranzacționare one touch printr-o funcţie a utilităţii ordinale. Relaţia de preferinţă reprezentată mai înainte maximizează utilitatea, deoarece întotdeauna va fi favorizată opţiunea cu cea mai mare utilitate.

Singura informaţie conţinută într-o reprezentare de acest gen este cum subiectul ordonează opţiunile, de la cea mai puţin preferată la cea mai preferată.

Pentru ca să existe o funcţie a utilităţii ordinale care să reprezintă o relaţie a preferinţei mici, atunci această relaţie trebuie să respecte axiomele completitudinii şi tranzitivităţii.

Dacă relaţia respectă aceste două axiome, atunci opţiunile ce formează mulţimea S pot fi aşezate în ordine, de la cel mai puţin dezirabil la cel mai dezirabil; există totuşi posibilitatea ca două opţiuni să posede exact aceeaşi dezirabilitate.

Existenţia funcţiei utilităţii ordinale îmi permite să atribui valori numerice opţiunilor ce formează mulţimea S. Această funcţie nu mai pare aşa de convingătoare la o analiză maematică mai atentă. Nu putem compara două seturi de utilităţi ordinale. De exemplu, să ne imaginăm o pereche de opţiuni ce au utilitatea de 2 şi 4 şi o pereche a cărei opţiuni au utilitatea de 0 şi 5.

teorii ale opțiunilor de bază indicatori de opțiuni pentru 60 de secunde

Să ne imaginăm că probabilitatea este de 0. Astfel, probabilitatea primei perechi este de 3, pe când probabilitatea celei de a doua perechi este de 2. Dacă transformăm utilităţile teorii ale opțiunilor de bază din cea de-a doua pereche într-un mod permisiv, astfel încât opţiunea mare va fi 10, nu 5, atunci probabilitatea celei de a doua perechi va fi de 5, nu de 2.

Utilităţi raportate la interval sau teorii ale opțiunilor de bază cardinale Pentru a înelege funcţiile utilităţilor cardinale putem să lucrăm cu mecanismul loteriei. Să ne imaginăm trei destinaţii de vacantă: A, B şi C. Funcţia pe care urmează să o analizăm este folositoare atunci când vrem să avem în vedere nu doar că preferăm mai mult pe C lui B şi pe B lui A, ci când vrem să ştim care este diferenţa dintre preferinţa acordată lui C faţă de preferinţa acordată lui B şi dintre preferinţa acordată lui B faţă de cea acordată lui A.

Putem să ne imaginăm o altă opţiune, o loterie L care îi are pe A şi pe C ca premii, şi să aflăm care este şansa de a îl obţine pe C astfel încât subiectul să fie indiferent în alegerea opţiunei L sau a opţiunii B. De exemplu, dacă subiectul va fi indiferent între o loterie ce îi oferă foarte slabe şanse pentru a obţine C şi între opţiunea B, este clar că diferenţa dintre A şi B nu este foarte mare. Această înseamnă că loteriile sunt evaluate în funcţie de dezirabilitatea şi de site- uri despre opțiuni expected choice-worthiness or desirability.

Dezirabilitatea unei loterii este suma şanselor obţinerii fiecărui premiu înmulţite cu dezirabilitatea acelui premiu.

Innovating to zero! - Bill Gates

Aceasta înseamnă că în cadrul unui interval ce îl are pe cea mai joasă poziţie pe A, iar pe cea mai înaltă poziţie pe C, B se află la punctul ce este de trei ori mai departe de A decât este aproape de Teorii ale opțiunilor de bază.

Această înseamnă că funcţii ale utilităţii raportate la interval sunt univoce unique doar în cazul transformării lineare pozitive positive linear transformation 4.

teorii ale opțiunilor de bază opțiunea binară de sus

Trebuie să menţionăm două limitări ce sunt implicite acestei operaţii. Deoarece utilitatea unei opţiuni [atât atunci când vorbim de o utilitate ordinală ordinal utilitycât şi când vorbim de o utilitate raportată la interval interval-valued utility ] este determinată în raport cu utilitatea unor alte opţiuni, nu putem vorbi de o utilitate absolută a unei opţiuni.

O altă critică ar fi că nici utilităţile ordinale, nici cele raportate la interval, nu sunt capabile a fi comensurabile 5 interpersonal. Totuşi, nu se poate vorbi de o "indiferenţă totală". Este posibil ca pentru o persoană toate variantele să fie neplăcute, iar C doar să fie cea mai puţin neplăcută dintre ele; pe când pentru cealaltă persoană, toate reprezintă o opţiune extraordinară, iar opţiunea C reprezintă cu adevărat un paradis.

Raporturile dintre preferinţa pentru diferitele opţiuni este acelaşi pentru ambele persoane, însă se vede foarte clar că ar fi deplasat să teorii ale opțiunilor de bază despre o "dezirabilitate totală". Să nu uităm că teoria deciziei nu constă din simple exerciţii de logică, ci că aspiră la o aplicabilitate în teorii ale opțiunilor de bază de zi cu zi.

Teoria reprezentaţiei a lui von Neumann şi Morgenstern vNM Teoria vNM analizează relaţia de preferinţă, adăugând, pe lângă completitudine şi tranzitivitate şi alte principii care guvernează această relaţie. Preferinţele unui subiect sunt de fapt o maximizare a utilităţii previzibile maximising expected utility în toate cazurile în care preferinţele acelui subiect respectă principiile relaţiei de preferinţă.

Utilitatea previzibilă a unei loterii poate fi exprimată astfel: L 1 reprezintă o loterie dintr-un set L de loterii, iar R ik reprezintă rezultatul adică premiul; ceea ce înainte numisem "opţiune" acelei loterii; acest rezultat apare cu o probabilitate de p ik. Aceasta este teoria vNM. Dacă această formulă este respectată, putem zice că subiectul maximizează utilitatea previzibilă.

teorii ale opțiunilor de bază cum să schimbați numele liniei de tendință

Conform teoriei vNM, din setul L trebuie să facă parte atât loteriile L i şi L jcât şi loteriile care au L i şi L j drept opţiuni premii. Totuşi, s-ar putea reducei aceste loterii ce au ca opţiuni loterii la loterii "simple", care nu au ca opţiuni alte loterii. La Axioma continuităţii implică faptul că nici un rezultat nu este aşa de rău încât să nu fim gata de a risca să jucăm la loterie, ştiind că am putea obţine şi un rezultat mai bun decât cel mai prost.

Această axiomă presupune şi faptul că ordonarea opţiunilor în funcţie de preferinţă poate fi reprezentată sub forma unei funcţii cardinale sau raportate la interval continue continuous cardinal function.

Axioma independenţei implică faptul că atunci când două opţiuni au aceeaşi probabilitate pentru împlinirea unui anumit rezultat, judecata noastră asupra lor ar trebui să nu ţină cont de acel rezultat.

Preferinţa loteriilor ar trebui să ţină cont doar de lucrurile pe care acestea nu le au în comun. O ordonare a preferinţelor trebuie să respecte axioma independenţei pentru a maximiza funcţia separabilă aditivă additively separable function.

  • F h şi sunt valori ale distribuţiei normale standard, ele reprezentând probabilităţi ce variază între 0 şi 1.
  • Metodologie include definiții concepte utilizate și principiile abordării sistemelor.
  • Robot pentru opțiunea 24
  • Мне нужен только ключ.
  •  Keine Rotkopfe, простите.

Această funcţie spune că valoarea sau utilitatea previzibilă a unei opţiuni este suma măsurată în procente valorilor rezultatelor posibile.

Axioma continuităţii a primit şi critice. De exemplu, există o probabilitate p pentru care o persoană să fie gata să îşi asume riscul de a muri pentru o teorii ale opțiunilor de bază 1 -p de a câştiga de lei? Răspunsul este problematic.

(PDF) Teoria tasnadinfoturism.ro | Podaşcă Răzvan - tasnadinfoturism.ro

Astfel, se poate spune că ne asumăm întotdeauna un risc minuscul de a muri pentru a câştiga anumite bunuri ori avantaje de chiar mică valoare. Un om sar întoarce să ia o bancnotă de de lei pe care a scăpat-o în mijlocul străzii, ştiind că riscul de a fi lovit de o maşină este totuşi mic şoferii or să oprească, o să îl ocolească ş. Există şi exemple în care oamenii nu respectă axioma independenţei.

Un cunoscut exemplu este paradoxul Allais, introdus de economistul francez Maurice Allais în ani '. Să ne imaginăm ca avem două perechi de loterii precum sunt prezentate mai jos. În testele făcute de către Allais, multe persoane preferă L 2 în faţa lui L 1 şi L 3 în faţa lui L 4 ; aceste preferinţe sunt cunoscute drept preferinţele Allais. În a doua pereche observăm că în ambele loterii o persoană poate ajunge să nu primească nimic, cu diferenţa că în cazul lui L 3 există o şansă în plus de a nu primi nimic.

Totuşi, tot în cazul lui L 3 te şi poţi alege cu un premiu de de dolari. Acea şansă în plus de a nu te alege cu nimic nu a reuşit să îi îndepărteze pe oameni de a loteria L 3.

Teoria deciziei.pdf

Preferinţele Allois intră în conflict cu axioma independenţei. În ambele perechi, premiul asociat cu biletele este acelaşi; conform axiomei independenţei, alegerea ta ar trebui să nu ţină cont de acele bilete. În când ignorăm acea ultimă coloană, L 1 devine identic cu L 3iar L 2 devine identic cu L 4. Astfel, când tu preferi L 2 în faţa lui L 1însă preferi şi L 3 în faţa lui L 4nu respecţi axioma independenţei.

Cuprins 1. Preferinţe şi perspective Măsurarea utilităţii preferinţelor Utilităţi ordinale