Salman Rushdie - Casa Golden

Diagramă live pentru opțiuni binare roman stroganov

opțiuni binare bnb

Franţois Truffaut m 1 în ziua învestirii în funcţie a noului preşedinte, pe cînd noi ne făceam griji că l-ar putea asasina cineva în timp ce trecea prin mulţimea care-1 aclama, de mînă cu excepţionala lui soţie, pe cînd mulţi dintre noi ne găseam în pragul falimentului în urma exploziei bulei imobiliare şi pe cînd Isis încă mai era doar o zeiţă-mamă egipteană, a sosit la New York, dintr-o ţară îndepărtată, un rege neîncoronat de şaptezeci şi ceva de ani, împreună cu cei trei fii ai săi, orfani de mamă, ca să-şi ia în primire palatul din exil, purtîndu-se de parcă nimic n-ar fi nelalocul lui în ţară sau în lume sau în propria-i poveste.

A început să domnească în cartier precum un monarh afabil, cu toate că, în ciuda zîmbetului fermecător şi harului cu care cînta la vioara sa Guadagnini dinemana o aromă ieftină şi apăsătoare, izul inconfundabil al primejdiei samavolnice, josnice, genul de miros care ne avertiza — atenţie la individul ăsta, căci ar putea porunci în orice clipă să fiţi executaţi dacă, de exemplu, vă îmbrăcaţi cu o cămaşă care nu-i place sau dacă are chef să se culce cu vreuna dintre nevestele voastre.

Cei opt ani care au urmat, anii celui de-al patruzeci şi patrulea preşedinte, au fost, de asemenea, anii domniei tot mai capricioase şi mai îngrijorătoare asupra noastră a celui care-şi spunea Nero Golden, care nu era cu adevărat rege şi al cărui sfîrşit a stîrnit o vîlvătaie imensă şi, metaforic vorbind, apocaliptică. Bătrînul era scund, chiar îndesat, şi, în ciuda vîrstei înaintate, îşi purta părul încă destul de întunecat dat pe spate, pentru a-şi evidenţia V-ul pe care îl făcea în mijlocul frunţii.

Avea ochi negri şi pătrunzători, dar primul lucru II pe care îl remarcai la el erau antebraţele - şi deseori îşi sufleca mînecile de la cămăşi, ca să fie sigur că îi sînt remarcate două antebraţe groase şi puternice, ca de luptător, care se terminau cu nişte mîini mari, ameninţătoare, încărcate cu inele de aur groase, bătute cu smaralde.

Puţini l-au auzit ridicînd vreodată vocea, însă nu aveam nici o îndoială că zăcea în el o forţă vocală grozavă, pe care era indicat să nu i-o stîrneşti. Purta haine scumpe, dar emana o copleşitoare esenţă animalică, din pricina căreia amintea de Bestia din cunoscutul basm, ce nu se simte la largul ei în găteli omeneşti. Toţi cei care locuiam în preajma lui ne temeam cumplit de el, deşi făcea eforturi mari şi stîngace să fie sociabil şi să se comporte ca un bun vecin, fluturîndu-şi înflăcărat bastonul spre noi şi invitînd insistent lumea la cocteiluri la ore nepotrivite.

Cînd stătea în picioare sau cînd mergea, se apleca diagramă live pentru opțiuni binare roman stroganov în faţă, ca şi cînd ar fi înfruntat tot timpul un vînt puternic pe care numai el îl simţea şi din pricina căruia se îndoia puţin din talie, dar nu prea mult. Era un bărbat puternic - nu, mai mult de-atît, era un bărbat profund înamorat de ideea că este un bărbat puternic. Rolul bastonului părea mai degrabă unul simbolic şi decorativ decît funcţional.

Cînd se plimba prin Gardens, se străduia din răsputeri să dea impresia că încearcă să ne fie prieten. Deseori întindea cel mai bun consilier robot de tranzacționare să ne mîngîie cîinii sau să ciufulească părul copiilor noştri.

Dar şi copiii, şi cîinii se trăgeau în lături. Uneori, privindu-1, mă gîndeam la monstrul doctorului Frankenstein, un simulacru de om care nu reuşea deloc să exprime vreun diagramă live pentru opțiuni binare roman stroganov de umanitate autentică.

STUDIUL ARTELOR ŞI CULTUROLOGIE: istorie, teorie, practică - PDF Free Download

Pielea îi era cafenie, tăbăcită, şi zîm- betul îi strălucea în plombele de aur. Era gălăgios şi nu întru totul bine-crescut, dar era copleşitor de bogat, aşa că a fost, bineînţeles, acceptat, dar, pe ansamblu, în comunitatea noastră de artişti, muzicieni şi scriitori din centru nu era deloc simpatizat.

N-aveţi decît să mă comparaţi cu monstrul acela care a turnat ulei peste creştini şi le-a dat foc ca să-şi lumineze grădina noaptea! Cel care a cîntat la liră în timp diagramă live pentru opțiuni binare roman stroganov Roma ardea pe vremea aceea nu existau viori! Da, m-am botezat Nero, din dinastia lui Cezar, ultimul din acea seminţie sîngeroasă, şi e treaba voastră ce credeţi.

Mie îmi place pur şi simplu numele". El însă nu era fost în nici un fel, asta părea să spună atitudinea lui. Era maiestuos în toate cele: în cămăşile cu gulere apretate, în butonii de la manşete, în pantofii englezeşti făcuţi la comandă, în felul cum se apropia de uşile închise fără să încetinească pasul, ştiind că ele se vor deschide în faţa lui, şi, de asemenea, în firea suspicioasă pe care o avea şi datorită căreia convoca întrevederi zilnice separate cu fiecare dintre fiii săi, ca să-i descoasă şi să afle ce spuneau ceilalţi doi despre el, precum şi în automobilele sale, în afecţiunea pe care o avea pentru mesele de joc, în serviciul imposibil de returnat la ping-pong, în slăbiciunea sa pentru prostituate, whisky şi ouă umplute, în dictonul deseori invocat — preferatul conducătorilor absolutişti, de la Cezar la Haile Selassie — conform căruia singura virtute care contează este loialitatea.

strategie pentru video opțiuni turbo

Refuza să le permită jurnaliştilor sau fotografilor să-i intre în casă, dar deseori erau prezenţi acolo doi indivizi din grupul lui de pocherişti, nişte crai cărunţi, îmbrăcaţi de obicei în geci cafenii de piele şi cu eşarfe în dungi viu colorate, despre care 13 se bănuia că şi-ar fi omorît nevestele bogate, deşi într-un caz nu se aduseseră nici un fel de acuzaţii, iar în celălalt n-au putut fi dovedite. Despre propria lui soţie absentă nu scotea o vorbă. Evident, asta sugera ceva dezonoare de un fel sau altul, iar noi, spre ruşinea noastră, bîrfeam ce ar fi putut să fie, imaginîndu-ne cît de extinse şi neruşinate îi vor fi fost infidelităţile, plăsmuind-o ca pe un fel de nimfomană de obîrşie nobilă, cu o viaţă sexuală mai notorie decît a oricărei vedete de cinema şi ale cărei trădări le cunoştea toată lumea, în afară de soţul ei, care a continuat să o privească adorator, cu ochi orbiţi de iubire, şi să o creadă soţia drăgăstoasă şi angelică din visele lui, pînă în ziua aceea cumplită cînd prietenii i-au spus adevărul, au venit o grămadă să i-1 spună, şi cum s-a mai înfuriat!

Femeie ticăloasă, ne spuneam unul altuia, închipuindu-ne că sîntem versaţi în ale vieţii, şi povestea asta ne mulţumea, aşa că am lăsat-o aşa, căci adevărul este că ne interesau mai mult propriile noastre treburi şi numai pînă la un punct cele ale lui N. Nu i-am mai dat atenţie şi ne-am văzut de vieţile noastre. Cît de tare ne-am putut înşela. Dar opusul ei?

  • Cum se fac primii bani pas cu pas algoritm
  • Cum să găsiți bitcoins pe hard disk
  • Le mot et la chose.
  • Tiraj: ex.
  •  - Беккер понял, что совершил какой-то промах.

Sînt întrebări la care nu se pot da două răspunsuri identice. Sîntem atît de scindaţi, atît de duşmănoşi unii cu alţii, atît de îmboldiţi de evlavie ipocrită şi dispreţ, atît de cufundaţi în cinism, încît propriei preţiozităţi îi spunem idealism, atît de decepţionaţi de cei ce ne conduc şi atît de dispuşi să ne batem joc de instituţiile statului în care trăim, încît pînă şi cuvîntul bunătate a fost golit de noimă şi trebuie, probabil, să fie pus deoparte o vreme, la fel ca toate celelalte cuvinte otrăvite, ca, de exemplu, spiritualitate, ca, de exemplu, soluţie finală, precum şi libertate cel puţin atunci cînd se aplică zgîrie-nori- lor şi cartofilor prăjiţi.

Dar în acea zi friguroasă de ianuarie dincînd enigmaticul septuagenar pe care am ajuns să-l ştim sub numele de Nero Iulius Golden a sosit în Greenwich Village într-o limuzină Daimler, cu trei băieţi şi fără vreo urmă vizibilă de soţie, el măcar a declarat categoric cum avea să fie cîntărită virtutea şi cum se vor distinge faptele bune de cele rele.

N-a explicat dacă voia să spună că moralitatea era cel mai de preţ lucru sau că avuţia impunea moralitatea sau că el, personal, cu noul şi sclipitorul său nume, va fi unicul judecător al binelui şi răului, iar tinerii Iulii, dintr-un vechi reflex filial, n-au cerut lămuriri. Iulii, diagramă live pentru opțiuni binare roman stroganov imperial pe care toţi îl preferau în loc de Goldeni — nu erau deloc modeşti aceşti oameni! Cel mai tînăr dintre cei trei, un indolent de douăzeci şi doi de ani, cu plete care-i cădeau în valuri frumoase pe umeri şi un chip de înger furios, a pus totuşi o întrebare.

sistem de tranzacționare pentru opțiuni binare xxl

Faţa bătrînului a căpătat o nuanţă de vehemenţă stacojie. Spuneţi-le: sîntem şerpi care-şi leapădă pielea. Spuneţi-le că tocmai ne-am mutat în centru din Carnegie Hill. Spuneţi-le că ne-am născut ieri. Spu- neţi-le că am fost plăsmuiţi prin farmece sau că am sosit de pe lîngă Alpha Centauri într-o navetă spaţială ascunsă în coada unei comete. Spuneţi că sîntem de nicăieri sau de oriunde sau de undeva, că sîntem iluzionişti, escroci, rein- ventaţi, metamorfozaţi, adică americani.

Să nu le spuneţi numele locului pe care l-am lăsat în urmă.

Salman Rushdie - Casa Golden

Să nu-1 rostiţi niciodată. Nici numele străzii, nici al oraşului, nici al ţării. Nu vreau să mai aud niciodată acele nume. Au coborît din maşină în centrul vechi din Village, pe Macdougal Street, puţin mai jos de Bleecker, lîngă cafeneaua italiană de demult, care încă mai rezista cumva, şi, ignorînd claxoanele maşinilor din spatele lor, precum şi palma întinsă a cel puţin unui cerşetor jegos, au lăsat limuzina în mijlocul străzii cît şi-au scos tacticoşi bagajele din portbagaj — chiar şi bătrînul a insistat să-şi care propria valiză - şi le-au dus în grandioasa clădire în stil Beaux-Arts de pe partea dreaptă a străzii, fostul conac Murray, care 16 de-acum înainte avea să fie cunoscut drept casa Golden.

Numai fiul cel mare, căruia nu-i plăcea să stea afară şi care avea ochelari cu lentile foarte-foarte întunecate şi o expresie îngrijorată pe chip, părea să se grăbească. Aşa că au sosit precum intenţionau să rămînă, independent, cu o indiferenţă netulburată faţă de obiecţiile celor din jur. Ani la rînd în conacul Diagramă live pentru opțiuni binare roman stroganov, cea mai grandioasă clădire din Gardens, nu prea mai locuise nimeni, cu excepţia unei administratoare deosebit de ţîfnoasă, de origine italiană, de vreo cincizeci şi ceva de ani, şi a asistentei sale, la fel de înfumurată, deşi mult mai tînără, care îi era şi amantă.

Făcuserăm deseori speculaţii privind identitatea proprietarului, dar aprigele gardiene ale clădirii au refuzat să ne satisfacă şi nouă curiozitatea. Aceştia erau însă ani în care mulţi dintre super-bogătaşii lumii cumpărau proprietăţi fără vreun alt motiv în afară de acela de a le deţine şi lăsau case goale împrăştiate pe planetă ca nişte pantofi aruncaţi, aşa că am presupus că la mijloc trebuie să fie vreun oligarh rus sau vreun şeic al petrolului şi, ridicînd din umeri, ne- am obişnuit să tratăm casa aceea nelocuită ca şi diagramă live pentru opțiuni binare roman stroganov nici n-ar fi fost acolo.

Mai exista o persoană asociată cu clădirea, un meşter blajin de origine mexicană pe nume Gonzalo, pe care cei doi dragoni străjeri îl angajaseră ca să aibă grijă de casă şi pe care îl mai rugam uneori, cînd avea timp, să vină şi pe la casele noastre ca să ne rezolve problemele cu instalaţia electrică sau cu ţevile ori să ne ajute să curăţăm de zăpadă acoperişurile şi intrările în toiul iernii.

Aceste servicii le făcea cu zîmbetul pe buze, în schimbul unor bancnote împăturite de valoare mică, pe care i le strecuram discret în mină. Cartierul istoric Macdougal-Sullivan Gardens - ca să îi dăm numele complet şi exagerat de răsunător — era spaţiul plin de farmec şi lipsit de teamă în care trăiam şi ne creş- team copiii, un loc unde ne retrăgeam bucuroşi din lumea lipsită de farmec şi plină de teamă de dincolo de graniţele sale şi pe care nu ne ruşinam să îl iubim din toate puterile.

  1. Calculul poziției opțiunii
  2. Opțiunea de cadou
  3. Quck optons opțiuni binare
  4. Montero bitcoin

Casele în stil neogrec, construite iniţial, în aniipe Macdougal şi Sullivan, au fost restaurate în stil neocolonial 17 în anii de nişte arhitecţi angajaţi de un anume domn William Sloane Coffin, care vindea mobilă şi covoare, şi în acea perioadă curţile din spate au fost reunite în aşa fel încît să formeze grădinile comune, The Gardens, delimitate la nord de Bleecker Street şi la sud de Houston Street şi destinate folosinţei particulare a locatarilor din casele în spatele cărora se aflau.

Aşa cum aveam să aflăm ulterior, Nero Golden cumpărase casa la începutul anilor Se zvonea de mult timp prin Gardens că proprietarul venea şi pleca, petrecînd probabil două zile pe an în casă, dar nici unul dintre noi nu l-a văzut vreodată, deşi uneori, noaptea, erau luminate mai multe ferestre ca de obicei şi - foarte rar - se mai zărea cîte o umbră în dreptul storurilor, astfel încît copiii din cartier au hotărît că locul era bîntuit şi îl ocoleau.

Aceasta era clădirea ale cărei uşi uriaşe de la intrare stăteau deschise în acea zi de ianuarie, pe cînd limuzina Daimler îşi golea încărcătura de bărbaţi Golden, tatăl şi fiii. In prag aştepta comitetul de primire, cele două femei dragon, care pregătiseră totul pentru sosirea stăpînului. Nero şi fiii săi au intrat şi au fost întîmpinaţi de lumea de minciuni în care aveau să locuiască de-acum înainte: nu o reşedinţă nou-nouţă şi ultramodernă, pe care o familie înstărită din străinătate să o ia în primire treptat, pe măsură ce vieţile li se scurgeau, legăturile cu noul oraş se aprofundau, experienţele li se înmulţeau O bună parte din mobilă fusese pusă la păstrare, iar reapariţia acestor obiecte dintr-o viaţă anterioară dădea senzaţia unei exhumări şi presupunea o continuitate pe care istoriile locatarilor nu o aveau.

Aşa că nouă casa ni s-a părut întotdeauna un soi de făcătură frumoasă.

recenzii despre opțiunile binare disponibile milioane

Nimic din casă nu trăda originile celor patru bărbaţi şi ei au continuat să păstreze cu încăpăţînare tăcerea în privinţa trecutului. Inevitabil, pînă la urmă lucrurile ies la iveală şi, cu timpul, le-am aflat povestea, dar înainte de asta toţi am lansat ipoteze despre istoria lor tainică, împle- tindu-ne ficţiunile cu ale lor. Engleza le era imaculată, cu accent britanic - aproape sigur învăţaseră 1.

Antohi tasnadinfoturism.rossed

Studioul din New York al lui Andy Warhol. Am presupus că ar fi putut fi libanezi, armeni sau londonezi de origine sud-asiatică, ba chiar europeni din zona mediteraneană, ceea ce le-ar fi explicat fanteziile romane. Ce nedreptate teribilă li se făcuse oare acolo şi ce insulte groaznice înduraseră, de îşi dăduseră atîta osteneală să se lepede de obîrşii?

Mă rog, pentru cei mai mulţi dintre noi era o chestiune care îi privea direct şi personal şi am fost dispuşi s-o luăm ca atare pînă cînd aşa ceva n-a mai fost posibil.

Antohi Utopica.compressed

Iar cînd a venit acel moment, ne-am dat seama că puseserăm întrebările greşite. Faptul că prefăcătoria cu numele lor proaspăt adoptate a ţinut, ba chiar a rezistat de-a lungul a două mandate prezidenţiale, că noi, proaspeţii lor vecini şi cunoştinţe, am acceptat necondiţionat aceste alter ego-uri americane inventate ce trăiau în palatul lor de iluzii, spune multe despre America însăşi, dar şi mai multe despre puterea voinţei cu care îşi însuşiseră identităţile cameleonice, devenind în ochii noştri exact ce susţineau că sînt.

Privind în urmă, nu poţi să nu te miri cît de vast a fost planul lor, cît de complicate detaliile ce vor fi trebuit luate în calcul, paşapoartele, cărţile de identitate statale, permisele de conducere, codurile numerice personale, asigurarea medicală, falsurile, tranzacţiile, plăţile, pura dificultate a întregii operaţiuni şi furia sau, poate, teama care anima acest proiect magnific, minuţios şi straniu.

După cum am aflat mai tîrziu, bătrînul muncise la metamorfoză cam un deceniu şi jumătate înainte de a-şi pune planul în aplicare. Dacă am fi ştiut-o dinainte, am fi înţeles diagramă live pentru opțiuni binare roman stroganov în dosul ei se ascundea ceva foarte mare.

Dar n-am ştiut. Ei erau pur şi simplu autoproclamatul rege şi ai săi soi-disant prinţi, care locuiau în bijuteria arhitecturală a cartierului.

Adevărul e că nu ni s-au părut chiar atît de ciudaţi. De asemenea, americanii au avut întotdeauna obiceiul de a hotărî cum voiau să li se spună şi cine voiau să fie, lepădîndu-se de originile Gatz pentru a deveni Gatsby în cămaşă şi pentru a-şi urmări visele numite Daisy sau, poate, pur şi simplu America.

Şi, imigranţi fiind, mulţi dintre noi — sau dintre părinţii sau bunicii noştri — am decis să ne lăsăm în urmă trecutul la fel cum o făceau acum cei patru Golden, încurajîndu-ne copiii să vorbească engleza, nu fosta limbă din fosta ţară. Să vorbească, să se îmbrace, să se comporte ca americanii, să fie americani. Lucrurile vechi le- am ascuns în vreun beci, le-am aruncat sau le-am pierdut. Iar în filmele şi benzile noastre desenate - în benzile desenate care au devenit filmele noastre - nu sărbătorim oare zilnic, nu omagiem ideea de Identitate Secretă?

Dacă noii noştri prieteni diagramă live pentru opțiuni binare roman stroganov să fie cezari, noi nu aveam nimic împotrivă. Aveau gusturi excelente, haine excelente, o engleză excelentă şi nu erau cu nimic mai excentrici decît, să zicem, Bob Dylan sau orice alt fost locuitor al cartierului. Deci cei patru Golden au fost acceptaţi pentru că erau acceptabili. Erau de-acum americani. Dar pînă la urmă lucrurile au început să se destrame.

Iată care au fost cauzele căderii lor: o ceartă între fraţi, o metamorfoză neaşteptată, apariţia în viaţa bătrînului a unei tinere frumoase şi hotărîte, o crimă. Mai multe crime.

Şi, într-un final, acolo, în ţara îndepărtată, nişte eforturi rezonabile ale serviciilor de informaţii.

STUDIUL ARTELOR ŞI CULTUROLOGIE: istorie, teorie, practică

Hotelul grandios de lingă port era iubit de toată lumea, chiar şi de cei prea săraci ca să-i poată trece vreodată pragul. Toată lumea îi văzuse interiorul în filme, în revistele de cinema şi în vise: scările faimoase, piscina înconjurată de frumuseţi întinse la plajă, coridoarele strălucitoare, pline de magazine, inclusiv croitorii la comandă, unde, într-o singură după- amiază, îţi puteau reproduce costumul preferat odată ce îţi alegeai camgarnul sau gabardina dorite.

Toată lumea ştia cît de fabulos de capabili, infinit de primitori şi profund devotaţi erau angajaţii lui, pentru care hotelul era ca propria lor familie, care îl tratau cu respectul cuvenit unui patriarh şi care îi făceau pe toţi cei ce intrau acolo să se simtă ca nişte regine şi regi.

Da, evident, era un loc unde străinii erau bine-veniţi. De la ferestrele sale străinii priveau înspre port, înspre minunatul golf de la care se trăgea numele oraşului nenumit, şi se minunau de puzderia de vase ce săltau pe valuri în faţa lor, bărci cu motor, bărci cu pînze şi ambarcaţiuni de croazieră de toate mărimile, care este diferența dintre un cont demo și un cont de tranzacționare şi culorile posibile.

Salman Rushdie - Casa Golden

Toată lumea ştia povestea naşterii oraşului, cum englezii şi-l doriseră tocmai pentru acest port frumos, cum negociaseră ei cu portughezii ca s-o mărite pe prinţesa Ecaterina cu regele Carol al II-lea şi, pentru că biata Ecaterina nu era tocmai diagramă live pentru opțiuni binare roman stroganov frumuseţe, a fost nevoie de o zestre pe cinste, mai ales că lui Carol al II-lea diagramă live pentru opțiuni binare roman stroganov cam plăceau fetele frumoase, aşa că 22 oraşul a fost inclus în zestre, Carol s-a însurat cu Ecaterina şi apoi a neglijat-o pentru tot restul vieţii, dar englezii şi-au adus flota în port şi s-au apucat de un măreţ proiect de asanare, menit să unească cele Şapte Insule, au construit acolo un fort, apoi un oraş şi apoi a venit şi Imperiul Britanic.

Era un oraş construit de străini, aşa că era normal ca străinii să fie bine-veniţi în acel hotel ca un palat grandios, care dădea spre portul căruia oraşul îi datora existenţa. Hotelul nu era însă numai pentru străini, era o clădire prea romantică - cu ziduri de piatră, domuri roşii, încîntătoare, candelabre belgiene revărsîndu-şi lumina asupra clienţilor şi pereţii şi podelele acoperite cu opere de artă, mobilă şi covoare din toate colţurile acelei ţări imense, ţara care nu poate fi numită - aşa că, dacă erai un tînăr dornic să-ţi impresionezi iubita, te dădeai peste cap şi derapaj în tranzacționare rost de bani ca s-o duci în salonul cu vedere spre mare, ca să beţi ceai sau suc de lămîie şi să mîncaţi sandviciuri cu castraveţi şi prăjituri în timp ce briza mării vă mîngîie chipurile, după care ea avea să te iubească pentru că o aduseseşi în inima fermecată a oraşului.

Şi poate că la a două întîlnire aveai s-o inviţi la o masă cu mîncare chinezească în restaurantul de la parter şi cu asta rezolvai problema. După plecarea englezilor, mai-marii oraşului, ai ţării şi ai lumii şi-au însuşit măreţul şi vechiul hotel - prinţi, politicieni, vedete de cinema, lideri religioşi, cele mai faimoase şi mai frumoase chipuri din oraş, din ţară, din lume îşi făceau loc pe coridoarele lui - iar el a devenit un simbol al oraşului care nu poate fi numit, la fel ca Turnul Eiffel sau Colosseumul sau statuia din portul New Yorkului, al cărei nume este Libertatea luminează lumea.

Exista un mit despre originile marelui hotel, pe care toată lumea din oraşul ce nu poate fi numit îl credea, deşi nu era adevărat, un mit despre libertate şi despre înlăturarea imperialiştilor britanici exact aşa cum o făcuseră americanii.

Se spune că în primii ani ai secolului al douăzecilea un nobil domn vîrstnic, care purta fes şi care, întîmplător, era şi cel mai bogat bărbat din ţara care nu poate fi numită, a încercat o dată să viziteze un alt hotel 13 Iată care era povestea lor nespusă, planeta lor Krypton explodată: o poveste lacrimogenă, cum sînt adesea lucrurile tăinuite.

Toată lumea ştia povestea naşterii oraşului, cum englezii şi-l doriseră tocmai pentru acest port frumos, cum negociaseră ei cu portughezii ca s-o mărite pe prinţesa Ecaterina cu regele Carol al II-lea şi, pentru că biata Ecaterina nu era tocmai o frumuseţe, a fost nevoie de o zestre pe cinste, mai ales că lui Carol al II-lea îi cam plăceau fetele frumoase, aşa că 22 oraşul a fost inclus în zestre, Carol s-a însurat cu Ecaterina.

I'lra un oraş construit de străini, aşa că era normal ca străinii să fie bine-veniţi în acel hotel ca un palat grandios, care dădea spre portul căruia oraşul îi datora existenţa. I lotelul nu era însă numai pentru străini, era o clădire prea romantică - cu ziduri de piatră, domuri roşii, încîntătoare, candelabre belgiene revărsîndu-şi lumina asupra clienţilor şi pereţii şi podelele acoperite cu opere de artă, mobilă şi covoare din toate colţurile acelei ţări imense, ţara care nu poate fi numită - aşa că, dacă erai un tînăr dornic să-ţi impresionezi iubita, te dădeai peste cap şi făceai rost de bani ca s-o duci în salonul cu vedere spre mare, ca să beţi ceai sau suc de lămîie şi să mîncaţi sandviciuri cu castraveţi şi prăjituri în timp ce briza mării vă mîngîie chipurile, după care ea avea să te iubească pentru că o aduseseşi în inima fermecată a oraşului.

pe ce fac bani acum

După plecarea englezilor, mai-marii oraşului, ai ţării şi ai lumii şi-au însuşit măreţul şi vechiul hotel - prinţi, politicieni, vedete de cinema, lideri religioşi, cele mai faimoase şi mai frumoase chipuri din oraş, din ţară, din lume îşi faceau loc pe coridoarele lui - iar el a devenit un simbol al oraşului care nu poate fi numit, la fel ca Turnul Eiffel sau Colosseumul sau statuia din portul New Yorkului, al cărei nume este Libertatea luminează lumea.

Toată lumea ştia povestea naşterii oraşului, cum englezii şi-l doriseră tocmai pentru acest port frumos, cum negociaseră ei cu portughezii ca s-o mărite pe prinţesa Ecaterina cu regele Carol al II-lea şi, pentru că biata Ecaterina nu era tocmai o frumuseţe, a fost nevoie de o zestre pe cinste, mai ales că lui Carol al II-lea îi cam plăceau fetele frumoase, aşa că IZ oraşul a fost inclus în zestre, Carol s-a însurat cu Ecaterina şi apoi a neglijat-o pentru tot restul vieţii, dar englezii şi-au adus flota în port şi s-au apucat de un măreţ proiect de asanare, menit să unească cele Şapte Insule, au construit acolo un fort, apoi un oraş şi apoi a venit şi Imperiul Britanic.

Hotelul nu era însă numai pentru străini, era o clădire prea romantică - cu ziduri de piatră, domuri roşii, încîntătoare, candelabre belgiene revărsîndu-şi lumina asupra clienţilor şi pereţii şi podelele acoperite cu diagramă live pentru opțiuni binare roman stroganov de artă, mobilă şi covoare din toate colţurile acelei ţări imense, ţara care nu poate fi numită aşa că, dacă erai un tînăr dornic să-ţi impresionezi iubita, te dădeai peste cap şi făceai rost de bani ca s-o duci în salonul cu vedere spre mare, ca să beţi ceai sau suc de lămîie şi să mîncaţi sandviciuri cu castraveţi şi prăjituri în timp ce briza mării vă mîngîie chipurile, după care ea avea să te iubească pentru că o aduseseşi în inima fermecată a oraşului.

Se spune că în primii ani ai secolului al douăzecilea un nobil domn vîrstnic, care purta fes şi care, întîmplător, era şi cel mai bogat bărbat din ţara care nu poate fi numită, a încercat o dată să viziteze un alt hotel 13 măreţ, unul mai vechi, aflat în acelaşi diagramă live pentru opțiuni binare roman stroganov, dar n-a fost primit din pricina rasei sale. Nobilul domn vîrstnic a dat uşor din cap, a plecat, a cumpărat un teren întins în vecinătate şi a construit pe el cel mai măreţ şi mai frumos hotel văzut vreodată în oraşul care nu poate fi numit din ţara care nu poate fi identificată, iar în scurt timp a adus la faliment hotelul care nu-1 acceptase.

Astfel, în mintea oamenilor hotelul a devenit un simbol al revoltei, al felului în care colonizatorii pot fi bătuţi cu propriile arme şi trimişi înapoi pe mare, şi chiar cînd s-a stabilit fără putinţă de tăgadă că de fapt nimic din toate astea nu se întîmplase, nu s-a schimbat nimic, căci un simbol al libertăţii şi izbîn- zii e mai puternic decît adevărul.

Au trecut o sută cinci ani.

face bani de la 20. 000

Apoi, în 23 noiembriezece ucigaşi înarmaţi cu arme automate şi grenade de mînă au plecat cu barca din duşmănoasa ţară vecină de la vestul ţării care nu poate fi numită. Cînd s-au apropiat de ţărm, l-au omorît pe căpitan şi au urcat în bărcile gonflabile.